AERUL .
Îl respir, pe negândite, îl iubesc, îi sunt sclav.
Este cuvântul.
Este distanţa dintre şoapta mea şi auzul tău.
Cuvântul nu merită să fie încarcerat într-o formă grafică, încorsetat de cerneluri şi tuşuri.
Mă joc cu el.
Apoi este gândul.
De orice îl poţi priva pe om, dar de gândurile lui, nu.
Oricât de tare i-ai spăla creierul,
o insuliţă mică şi "a lui" îi va rămane.
Numai a lui.
E un soi de agendă, de jurnal inefiabil,
dar atât de prezent ...
